Extinderea Domeniului, Extinderea Minților
Tradusă de Elena Boldor, editată de Sebastian Priotese
Ipoteza Creierului Entropic, propusă de Robin Carhart-Harris și colaboratorii în 2014, este un model al conștiinței bazat pe cercetările recente de imagistică a creierului cu psilocibină. Psilocibina este principalul ingredient psihoactiv din ciupercile halucinogene non-muscarinice. Această substanță chimică este bine cunoscută pentru inducerea schimbărilor în natura conștiinței, și potrivit lui Carhart-Harris, aceasta se datorează unei schimbări fundamentale, temporare a funcției creierului însuși – de la ceea ce el se referă ca fiind ,,secundară” (agentul conștient care judecă, planifică și structurează lucrurile) la conștiința primară (conștiința primitivă, haotică, care este asemănătoare stărilor de vis).1 Potrivit lui Carhart-Harris, așa cum materia devine mai mult sau mai puțin ordonată pe măsură ce schimbă stările, la fel și stările mentale suferă modificări bazate pe structura generală a creierului, ambele capete ale spectrului entropic fiind instabile pe termen lung – ca un balon spart sau dezumflat.
Entropia este un cuvânt asociat în general cu fizica, mai precis cu a doua lege a termodinamicii, care afirmă că într-un sistem închis (din care nu iese materie sau energie) structurile vor deveni treptat mai dezorganizate până la atingerea echilibrului. Pentru scopurile noastre, putem spune că entropia este, în esență, o măsură a structurii: dacă Marea Piramidă din Giza reprezintă o stare de entropie scăzută, atunci o grămadă de roci ar fi un exemplu de entropie ridicată. Stivuirea acelor roci într-o piramidă ar reduce entropia rocilor, dar în perspectiva sistemelor lumii, entropia ar crește, din cauza energiei consumate sub formă de căldură în procesul de stivuire. Acesta este motivul pentru care entropia are adesea o conotație negativă: conform legilor fizicii, totul va deveni în cele din urmă anulat, iar haosul va ,,câștiga”. Deși pare un ghinion – nu aici se termină povestea.
Ipoteza creierului entropic este un model al funcției creierului care afirmă existența unei relații între entropia totală din creier și stările psihologice de lungă durată, mai specific, condițiile patologice cum ar fi schizofrenia și tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC). La bază, creierul uman tinde să funcționeze chiar sub o stare de criticitate. Criticitatea este o stare de comportament complex într-un sistem aflat între ordine absolută și stări aleatorii absolute.2 Cu alte cuvinte, mințile noastre sunt suficient de ordonate pentru a face lucrurile de care avem nevoie în mod regulat (de obicei, în viața de zi cu zi, acest lucru se manifestă drept obiceiuri), fiind în același timp suficient de flexibile pentru a testa realitatea. Cu alte cuvinte, acestea mențin reactivitatea la situații noi, inedite prin feedback-ul din lumea externă.
Mici fluctuații în entropia creierului sunt naturale, dar potrivit modelului lui Carhart-Harris, multe stări conștiente pot fi clasificate fie ca ,,entropie scăzută”, fie ca ,,entropie ridicată“. Rezultatele obținute prin neuroimagistica RMN sugerează că psilocibina crește conexiunile globale la nivel înalt în cortexurile asociative, dezorganizând astfel activitatea creierului. Multe stări care afectează lobul medial temporal într-o manieră asemănătoare – de la somnul REM la psihoza acută – probabil își ating caracteristicile subiective în același mod. Mai mult decât atât, s-ar putea argumenta că stările care manifestă o conexiune corticală mai scăzută ar fi asociate cu gânduri și comportamente mai rigide, lucru pe care îl putem vedea în afecțiuni precum depresie clinică, adicție și TOC.
Aceste afecțiuni sunt caracterizate printr-un comportament repetitiv, condiționat, pe care persoana care suferă simte că nu îl poate schimba. Indiferent dacă acest comportament este o reflectare obișnuită cu privire la deznădejdea existenței, abuzul de droguri, sau spălarea compulsivă a mâinilor, acesta este condiționat, inflexibil și rigid. Nu este de mirare, deci, că o creștere temporară și extremă a entropiei cerebrale ar putea fi utilă pentru persoanele care suferă de aceste afecțiuni, permițându-le să formeze noi asociații.
Acest lucru este consistent cu cercetările recente care sugerează că psihedelicele sunt eficiente în tratarea acestor afecțiuni.3,4 De asemenea, ele tind să aibă un impact profund asupra ,,deschiderii spre experiență” ca trăsătură de personalitate, deși schimbarea dramatică a personalității este, în mod normal, rară la adulți.5 De asemenea, s-a constatat că și cafeina crește entropia cerebrală într-o măsură mai mică,6 sugerând, probabil, motivele pentru care unii ar putea alege cafeaua pentru a-și forma noi obiceiuri sau pentru a face brainstorming. În schimb, drogurile care tind să scadă entropia cerebrală, cum ar fi alcoolul și nicotina,7 au o incidență mult mai mare a abuzului la persoanele care suferă de schizofrenie,8 o tulburare care împărtășește multe caracteristici cu stările de înaltă entropie și conștiință primară.
Putem folosi entropia cerebrală ca marker pentru a determina probabilitatea de a dezvolta anumite sindroame sau tipare comportamentale și pentru a le ajusta în funcție de criticitatea subiectului? Cum rămâne cu metodele non-farmacologice de intrare în stări alterate, precum meditația sau kundalini yoga, ambele declanșând anecdotic stări psihedelice? Cum ar putea oamenii să utilizeze aceste tehnici în scopuri terapeutice? Știința încă nu s-a pronunțat definitiv.
Dar cum se întâmplă toate acestea? Cercetătorii din domeniul neuroștiințelor au izolat două rețele principale în creier: rețeaua sarcinii pozitive (engl. task-positive network – TPN), asociată (așa cum sugerează și numele) cu activitatea și acțiunea, și rețeaua implicită (engl. default mode network – DMN), asociată cu stările de repaus și menținerea unui eu coerent, sau al conștiinței de ,,sine”, deși nu este angajat în sarcini active. Aceste rețele sunt alcătuite din multe arii diferite ale creierului, dar care sunt cuplate invers: cu cât una este mai activă, cu atât este mai puțină activitate în cealaltă.
Cortexul temporal medial, care contribuie la funcționarea rețelei implicite (engl. DMN), pare a fi crucial în menținerea percepției de sine și a continuității pe care aceste rețele le transmit de obicei. Când funcția acestuia este perturbată, ceea ce pare să se întâmple sub influența majorității psihedelicelor clasice, rețelele se decuplează, provocând întreruperi în interpretările subiective ale fenomenelor externe și interne. Acest lucru pare să fie mecanismul din spatele a ceea ce este cunoscut în mod obișnuit ca ,,moartea eului” sau ,,dizolvarea eului” – sentimentul de ,,unitate cu universul” sau ,,pierderea sinelui” pe care mulți oameni îl experimentează sub influența psihedelicelor și a altor substanțe psihoactive.9, 10
Figura 1, ,,Spectrul Stărilor Cognitive”. Carhart-Harris, 2014.
,,Entropia este prețul structurii” – Ilya Prigogine
Dacă cantitatea de flexibilitate și conectivitate din creier sunt într-adevăr asociate cu capacitatea de a face sau de a rupe noi obiceiuri, atunci avem în mod clar un cadru pentru motivul pentru care substanțele psihoactive tind să afecteze psihologia umană în moduri previzibile. Entropia este mai mult decât ,,tulburare” sau ,,haos”. Deși acestea sunt metafore utile care surprind unele aspecte ale entropiei (cum ar fi defalcarea structurilor și rigiditatea), ele au conotații negative, normative, care elimină ceea ce înseamnă, în general, entropia în matematică și fizică: o creștere a posibilităților. Schimbarea materiei de la solid la gazos reprezintă o creștere a entropiei, deoarece pe măsură ce particulele se extind, ele pot fi găsite în poziții mai posibile.
Simt oamenii nevoia să se auto-medicamenteze cu substanțe cum ar fi alcoolul și țigările în cazul schizofreniei sau halucinogene în cazul depresiei și dependenței, pentru a permite în mod inconștient modificări în propria entropie cerebrală? Putem replica calitățile inductoare de entropie ale substanțelor psihedelice și să profităm de beneficiile lor cu metode non-farmacologice, neinvazive? Am putea să facem chiar opusul și să tratăm schizofrenia prin reducerea entropiei? Cel puțin, în cadrul acestui model, obținem o înțelegere a modului în care reglarea stărilor dezadaptative în direcția opusă ar putea fi terapeutică și cum creierul poate și se schimbă.
Declinare de responsabilitate: traducerea acestui articol a fost efectuată și revizuită de voluntari. Colaboratorii nu reprezintă MIND Foundation. Dacă întâlniți erori, incoerențe textuale sau orice fel de ambiguitate în traducere, vă rugăm să ne scrieți; vă suntem recunoscători pentru orice îmbunătățire. Dacă doriți să vă folosiți competențele lingvistice pentru a ne ajuta, puteți folosi de asemenea link-ul pentru a face parte din Blog Translation Group!
1. Carhart-Harris, R., Leech, R., Hellyer, P., Shanahan, M., Feilding, S., Tagliazucchi, E., Chialvo D., and Nutt, D. (2014). The entropic brain: a theory of conscious states informed by neuroimaging research with psychedelic drugs. Frontiers in Human Neuroscience.
2. Beggs, J., Timme, N. (2012) Being Critical of Criticality in the Brain. Frontiers in Psychology 3(163).
3. Krebs, T., Johanson, P. (2012) Lysergic Acid Diethylamide (LSD) for alcoholism: Meta-analysis of Randomized Controlled Trials. Journal of Psychopharmocology. 26(7):994-1002
4. Thomas, K. Malcolm, B.,Lastra, D. (2017) Psilocybin-Assisted Therapy: A Review of a Novel Treatment for Psychiatric Disorders. Journal of Psychoactive Drugs.
5. MacLean, K. A., Johnson, M. W., and Griffiths, R. R. (2011). Mystical experiences occasioned by the hallucinogen psilocybin lead to increases in the personality domain of openness. Journal of Psychopharmacology. 25, 1453–1461.
6. Chang, D., Song, D., Zhang, J., Shang, Y., Ge, Q. & Wang, Z. (2017). Caffeine Caused a Widespread Increase of Resting Brain Entropy. Scientific Reports 8.
7. Fedota, J., and Stein, E. (2015). Resting‐state functional connectivity and nicotine addiction: prospects for biomarker development (2015) Annals of the New York Academy of Sciences. 1349, 64-82.
8. Özçetin, A., Turan, F., Sayar, G. (2014). Nicotine And Alcohol Dependence In Schizophrenia. Mini Review 1, 47-49.
9. Lebedev, A., Kaelen, M., Lovden , M., Nilsson, J., Feilding, A., Nutt, D., Carhart-Harris, R. (2016) LSD-Induced Entropic Brain Activity Predicts Subsequent Personality Change. Mapping the Human Brain 37(9): 3203-3213.
10. Taggliazuchi, L., Mendel, K., Nutt, D. (2016) Increased Global Functional Connectivity Correlates with LSD-Induced Ego Dissolution. Current Biology 26, 1-8.
Image Source:
https://pxhere.com/de/photo/1397919