Biohack sau placebo?
Tradus de Priotese Sebastian, editat de Patricia Iacob
Iată o întrebare care dă de gândit: Ai prefera să iei sporadic o doză mare de LSD sau psilocibină pentru a dizolva granițele dintre tine și univers sau doar o cantitate mică în mod regulat pentru a deveni mai creativ și a excela în sarcini solicitante intelectual? Această din urmă opțiune a atras recent atenția comunităților de biohacking, unde este popularizată sub denumirea de microdozare. În timpul recentei Conferințe interdisciplinare privind cercetarea psihedelică (CICP2020), cercetătorii care investighează practicile microdozării și efectele acestora și-au împărtășit concluziile și au sugerat că microdozarea ar putea să nu fie, de fapt, instrumentul potrivit pentru îmbunătățirea performanței.
Efectele stimulante ale dozelor reduse de LSD sunt cunoscute încă de când Albert Hoffman însuși a sugerat acest lucru ca alternativă la Ritalin.1 Astăzi, entuziaștii microdozelor s-ar putea apropia de această practică cu o varietate mult mai mare de motivații. Una dintre principalele lor motivații este promisiunea că utilizarea regulată de substanțe psihedelice în cantități „sub doza prag” („nu te va droga”) – va îmbunătăți cogniția și memoria.2 Într-adevăr, membrii comunităților online de supradozare (de exemplu Reddit, TheThirdWave) raportează entuziaști efecte pozitive în ceea ce privește performanța lor cognitivă și creativitatea. Oamenii de știință se referă la aceste beneficii în mod colectiv ca fiind efecte nootropice. Alții se concentrează mai mult asupra beneficiilor pentru sănătatea mintală și bunăstare: utilizatorii cu depresie și anxietate susțin că microdozarea îi ajută cu simptomele lor, iar utilizatorii sănătoși raportează că îi ajută să aibă o dispoziție mai pozitivă.
Cu toate acestea, adevăratele beneficii cognitive ale microdozării rămân evazive, pe când microdozatorii din lumea întreagă închid ochii la numărul limitat, dar în creștere, de dovezi care contrazic afirmațiile lor. Această lipsă de claritate este agravată de cercetătorii care subliniază simultan noutatea și limitele muncii. Deși în ultimii ani s-au publicat aproximativ o duzină de studii care examinează numeroasele presupuse beneficii ale microdozării,3 nu este neobișnuit pentru cercetători să afirme că al lor este primul studiu de acest fel. De asemenea, aceștia vor afirma în mod obișnuit că, deși nu au constatat nicio diferență între pastilele placebo și microdoze, aceste rezultate sunt preliminare și necesită mai multe cercetări înainte de a fi siguri că microdozarea nu are cu adevărat efecte de îmbunătățire a performanței. Când va veni acest moment de certitudine?
Recenta conferință virtuală CICP2020 a furnizat cunoștințe importante din trendurile ultimelor cercetări psihedelice. Cu o varietate de speakeri care au acoperit subiecte ce au variat de la filosofie la neuroștiință și politică, conferința din Septembrie le-a oferit participanților o viziune holistică și echilibrată asupra tuturor cercetărilor recente.
CICP2020 a demonstrat încă o dată cât de importantă a devenit supradozarea în comunitatea științifică psihedelică: conferința i-a acordat două secțiuni întregi și cinci prelegeri separate. Fidele etichetei „interdisciplinare” din titlul conferinței, aceste discuții au variat de la cercetarea biologică fundamentală care examinează farmacologia microdozării (Tobias Buchborn de la Colegiul Imperial din Londra) la studii bazate pe psihologie care examinează influența microdozării asupra sensibilităților artistice și estetice (Michiel Van Elk, PhD, de la Universitatea Leiden.)
Ceilalți trei vorbitori care au prezentat lucrări legate de microdosare au fost Nadia Hutten, PhD, de la Universitatea Maastricht, Neiloufar Family, PhD, de la Eleusis Ltd, și Balazs Szigeti, PhD, de la Imperial College London. Toți trei au prezentat rezultate referitoare la efectele microdozajului atât asupra stării de bine, cât și asupra cogniției. Szigeti și grupul său au o lucrare în pregătire, în timp ce studiile Eleusis și Maastricht au fost publicate recent.4,5
Pentru a înțelege rezultatele, este important să înțelegem metodologia acestor studii, precum și similaritățile și diferențele în configurația lor experimentală. Este important de remarcat că studiile de la Universitatea Maastricht și Eleusis au implicat microdozarea cu LSD într-un cadru clinic, pe când studiul Imperial a chestionat cei ce s-au microdozat acasă (folosind orice fel de psihedelic, dar mai frecvent LSD și psilocibină), dar dintr-un unghi inovativ. În plus, cercetătorii de la Maastricht au urmărit efectele acute ale microdozelor de psilocibină timp de până la 8 ore după ingestie, în timp ce celelalte două studii au urmărit participanții timp de o lună. În aceste studii de o lună, programele de microdozare s-au bazat pe protocolul care a popularizat microdozarea în primul rând, provenind din cartea lui James Fadiman din 2011, The Psychedelic Explorer’s Guide (n.tr. – „Ghidul exploratorului de psihedelice”).6 Potrivit acestui protocol, microdozele de LSD sau psilocibină sunt administrate o dată la trei zile timp de o lună.
Mediul de laborator impune limitări privind dimensiunea eșantionului, astfel încât studiile Maastricht și Eleusis au fost realizate cu mai puțin de 50 de participanți, pe când studiul de la distanță și auto-orb (sau auto-mascat) al lui Szigeti nu a cunoscut asemenea limitări și a inclus aproape 200 de microdozatori. Acest fapt l-ar face, cu anumite avertismente, cel mai amplu studiu pe microdozare controlat cu placebo de până acum.
Compararea acestor studii este complicată și mai mult de diferențele de cadru, număr și vârsta participanților (în jur de 20 de ani la Maastricht, în jur de 60 la Eleusis) și de parametrii cognitivi care au fost măsurați. Toate trei studiile au analizat capacitatea de atenție a participanților și au măsurat timpii de reacție, dar Eleusis și Imperial au adăugat câteva teste de memorie vizuală și spațială. Studiul Imperial a măsurat cei mai mulți parametri cognitivi, cu sarcini adiționale care au testat raționamentul deductiv, planificarea spațială și rotația mintală.
„Stare de spirit și context” (în engleză „set and setting”) a fost o expresie importantă în mod tradițional în știința psihedelică, referindu-se la fenomenul potrivit căruia mentalitatea și circumstanțele în care oamenii iau medicamente psihedelice vor influența efectele acestora. Acesta este un fapt bine cunoscut și aplicat în cercetarea psihedelică cu doze mari: participanții la faimoasele cercetări pe psilocibină în contextul cancerului, spre exemplu, au trăit experiențele psihedelice într-un „laborator” care imita o cameră de zi confortabilă. Această împrejurare oferă o oarecare asigurare că experiența nu va fi afectată negativ de disconfortul subtil pe care oamenii îl simt în ambianțele vădit clinice.
Cu toate acestea, când vine vorba despre microdozare, transformarea laboratorului s-ar putea să nu fie suficientă. Cele mai multe dintre beneficiile anecdotice ale microdozării devin mai evidente pe termen lung, pe măsură ce oamenii își trăiesc pur și simplu viața. Vor deveni mai buni la muncă și la rezolvarea problemelor? Vor începe mai multe activități creative? Vor prospera relațiile lor? Acestea nu sunt lucruri pe care cercetătorii le pot măsura atunci când participanții vin în laboratorul lor. Petrecerea întregii zile în laborator, după ce au luat doar o doză „sub cea de prag” de medicament, ar putea chiar să îi pună pe participanți într-o stare de spirit ușor agitată care le-ar putea afecta bunăstarea și cogniția. Și totuși, un studiu dublu-orb (sau dublu-mascat) , controlat cu placebo este standardul de aur pentru orice studiu farmacologic, în special pentru cele care implică substanțe psihotrope. Aceste studii ne permit să distingem sugestibilitatea intrinsecă a minții de efectele fiziologice ale medicamentului și sunt, așadar, indispensabile.
Înainte de posibilitatea efectuării de studii riguroase, controlate cu placebo cu substanțele psihedelice, singura cale de a afla despre experiențele participanților în materie de microdozare era un umil chestionar.3 În studiul auto-mascat al celor de la Imperial, Szigeti și colegii au ridicat clasicul chestionar online la o formă controlată cu placebo. În loc să colecteze date post-hoc, cercetătorii le-au cerut participanților care efectuau microdozarea la domiciliu să organizeze cu grijă microdozele pentru o lună în capsule și să pună capsulele neetichetate în plicuri marcate doar cu coduri QR. De asemenea, aceștia trebuiau să pregătească și un număr egal de plicuri etichetate cu coduri QR cu capsule goale, placebo. Apoi trebuiau să amestece toate plicurile, să aleagă aleatoriu jumătate dintre ele pentru o lună de utilizare și să trimită codurile QR cercetătorilor. În acest fel, cercetătorii știau, pe baza codurilor QR, dacă participanții luau o microdoză sau un placebo, în timp ce participanții înșiși nu știau nimic.
Cea mai importantă limitare a studiului auto-mascat este faptul că se bazează pe procurarea de către participanții înșiși a LSD-ului și psilocibinei pentru studiu, ceea ce înseamnă că nu se poate ști ce cantitate iau de fapt și dacă substanțele sunt pure. Cu toate acestea, efectele acestei limitări sunt în mare parte atenuate de eșantionul amplu (191 de participanți au finalizat studiul, comparativ cu 20-50 în studiile de laborator). Cel mai important, designul studiului auto-mascat are un avantaj major, permițându-ne să aruncăm o privire asupra efectelor microdozării într-un cadru natural, de zi cu zi, oferind în același timp și un control placebo.
Efectele nootropice raportate ale microdozării sunt multiple: îmbunătățiri în ceea ce privește concentrarea, creativitatea, conștiința spirituală, productivitatea, limbajul și capacitățile vizuale.8 Deci, au rezistat toate aceste afirmații atunci când au fost puse la încercare în laborator (în studiul Eleusis și Maastricht) și într-un cadru controlat cu placebo la domiciliu (Colegiul Imperial)?
Pe scurt: nu.
Două din cele trei studii controlate cu placebo prezentate la conferința CICP2020 nu au găsit nicio diferență semnificativă în ceea ce privește performanța cognitivă între controlul cu placebo și microdozele de LSD sau psilocibină. Doar studiul Maastricht a găsit efecte pozitive ale LSD-ului asupra atenției vizuale, însă studiul Eleusis nu a găsit efecte asupra atenției vizuale într-o sarcină diferită.
În studiul auto-mascat al celor de la Imperial, nu a fost nicio diferență în ceea ce privește performanța cognitivă atunci când participanții au luat microdoze, nici acut (la 2-5 ore după ingerarea pastilei) și nici la sfârșitul regimului de patru săptămâni. Cercetătorii au constatat, totuși, o susceptibilitate semnificativă la efectul placebo. Aceștia le-au pus microdozatorilor o întrebare importantă: „Credeți că ați luat o microdoză?”
Când participanții au crezut că luaseră o microdoză, indiferent dacă pastila era sau nu de fapt un placebo, ei au simțit o mai mare stare de bine, de conștiință și de mulțumire de viața lor. Când i se prezintă un placebo, mintea poate „înșela” gândurile și stările de spirit, dar nu poate înșela un test cognitiv: indiferent dacă au crezut sau nu că luaseră un medicament pentru îmbunătățirea performanței și indiferent dacă au luat sau nu de fapt unul, scorurile participanților la test au rămas aceleași.
Dar oamenii de știință nu au fost convinși. Balasz Szigeti, cercetătorul principal al studiului auto-mascat, suspectează că, dacă microdozarea ar avea efecte pozitive atât de ample pe cât susțin oamenii în mod anecdotic, acestea ar fi trebuit să fie observate într-un eșantion atât de mare. Și totuși, el nu exclude posibilitatea ca cercetările ulterioare să descopere efecte pozitive mici și specifice. Spre exemplu, cercetătorii din Maastricht au descoperit că microdozarea poate fi benefică pentru atenția susținută – deși, în timp ce acest rezultat este promițător, studiul de la Eleusis nu a arătat nicio creștere a performanței într-un test de atenție similar.
Într-un alt exemplu de potențiale efecte specifice, rezultatele studiului auto-mascat arată o tendință ușoară, dar nesemnificativă din punct de vedere statistic, de creștere a capacității de rotație mintală. „Mai multe studii ar trebui să reproducă rezultatele noastre înainte de a se putea ajunge la o concluzie fermă, dar, în opinia mea, beneficiile cognitive ale microdozării nu par promițătoare,” conchide Szigeti.
Luate împreună, toate constatările din cadrul CICP2020 ar putea determina microdozatorii recreaționali să se întrebe: „Sunt mai performant sau doar cred că sunt?”
Adevărul nespectaculos este că, până în prezent, cercetările au arătat că cel mai fiabil nootropic este… exercițiul cardiovascular.9 Variatele medicamente care se presupune că îți stimulează creierul au fost când la modă, când demodate. Modafinil, cel mai popular dintre ele, chiar s-a dovedit a fi ușor eficient în sporirea atenției și a memoriei, în special în executarea de sarcini complexe.10 Însă niciunul dintre efectele nootropicelor nu se apropie câtuși de puțin de „deblocarea întregului potențial al creierului uman” în maniera descrisă în filmul Limitless („Fără limită” – n.tr.) Psihedelicele nu fac excepție.
Deși s-ar putea să nu altereze semnificativ performanța cognitivă, microdozarea ar putea fi totuși benefică pentru creier în alte moduri. Cercetările efectuate de Nadia Hutten la Universitatea din Maastricht au demonstrat că microdozarea duce la creșteri acute ale BNDF (factorul neurotrofic derivat din creier, eng. Brain-derived Neurotrophic Factor), o moleculă importantă pentru neuroplasticitate.11 Iar la Eleusis Ltd, Neiloufar Family cercetează modul în care microdozarea ar putea fi utilă în tratarea bolii Alzheimer în fază incipientă. Cercetările sale clinice sunt conduse de ipoteza că doze mici de LSD pot spori semnalizarea BNDF și, prin urmare, pot crește neuroplasticitatea, ceea ce ar putea ajuta la protejarea creierului îmbătrânit împotriva descompunerii.11
Acesta nu este nici măcar singurul mecanism prin care microdozele de LSD ar putea acționa ca neuroprotectoare. Medicamentele care acționează asupra receptorului de serotonină 5HT-2A, inclusiv LSD-ul, au proprietăți antiinflamatorii dovedite, iar neuroinflamația este puternic implicată în patologia Alzheimer-ului.13 Când i s-a cerut să discute pe marginea efectelor de îmbunătățire a performanței, Neiloufar Family a spus: „Nu mă preocupă faptul că LSD nu a avut un efect nootropic asupra adulților sănătoși, pentru că un efect nootropic la o populație sănătoasă nu este necesar pentru un medicament care, altfel, are un efect terapeutic la unui pacient. Dacă priviți la alte medicamente care ajută cogniția, cum ar fi atomoxetina pentru ADHD, aceasta nu are efecte nootropice la persoanele sănătoase, dar este eficient în tratarea ADHD-ului.”
Pe măsură ce popularitatea microdozării crește, comunitatea de cercetare psihedelică trebuie să prioritizeze răspunsul concludent la încă o întrebare: este sigură pe termen lung? Cercetările efectuate până în prezent au analizat sănătatea pacienților pentru perioade scurte, de până la o lună la un moment dat, dar persoanele din comunitățile de microdozare de pe internet promovează uneori utilizarea zilnică a unor doze mici de psihedelice timp de luni sau ani de zile. Efectele secundare acute sunt rare și includ creșteri ocazionale ale anxietății și neliniștii (contraindicații obișnuite ale stimulantelor), dar efectele adverse pe termen lung sunt practic necunoscute.
Când ne gândim la efecte pe termen lung, este înțelept să luăm aminte la cazul fen-phen (fenfluramină), un medicament pentru pierderea în greutate popular în anii ’90, care s-a dovedit a fi însoțit de riscuri cardiace semnificative. Fen-phen poate duce la boli cardiace pentru că acționează asupra țintei sale principale, receptorul 5HT-2B.12 Majoritatea medicamentelor psihedelice au receptorul 5HT-2A ca țintă primară, dar nu sunt complet specifice și pot activa și receptorul 5HT-2B. Înseamnă asta că microdozarea cronică, timp de luni sau ani de zile, poate conduce la rezultate cardiace negative? Este nevoie de mai multe cercetări.
Încă nu știm dacă microdozarea poate îmbunătăți semnificativ sănătatea creierului sau dacă beneficiile raportate cu privire la bunăstarea emoțională se bazează în totalitate pe efectul placebo, sau dacă administrarea continuă timp de luni sau ani de zile poate deteriora inima. Când vine vorba de beneficiile nootropice, dovezile sunt mai degrabă neconcludente. În timp ce un studiu a constatat o îmbunătățire a atenției susținute după administrarea de LSD, un altul nu a constatat acest efect. Și, la urma urmei, poate că sarcinile folosite pentru a măsura performanța cognitivă pur și simplu nu surprind efectele raportate de microdozatori – poate că încă ne uităm în locul greșit.
Alte cercetări sunt în curs de desfășurare, pe măsură ce studiul auto-mascat al lui Balasz Szigeti de la Imperial intră în cea de-a doua fază, iar programul de cercetare Beckley/Maastricht începe un nou studiu, folosind instrumente de neuroimagistică pentru a investiga mai îndeaproape și mai obiectiv efectele microdozelor repetate.
Aceste noi studii ar putea duce la stabilirea mecanismelor prin care microdozarea poate face creierul nostru mai sănătos și mai rezistent la îmbătrânire. Dar din ceea ce am văzut până acum, ele ar putea, de asemenea, să întărească argumentele împotriva microdozării pentru abilități cognitive supraomenești. În explorarea științifică a beneficiilor psihedelicelor, dorința de a avea o experiență transformatoare din punct de vedere psihologic și neurologic la o doză mare, cât și un biohack de la o microdoză ar putea fi pur și simplu prea mult de cerut.
Avertisment: Această postare a fost editată în aprilie 2021. Înainte, postarea afirma că „niciunul dintre cele trei studii asupra microdozării nu a constatat efecte pozitive asupra performanței cognitive.” Cu toate acestea, după cum se specifică în postare, studiul Maastricht a constatat un efect pozitiv asupra atenției susținute în cadrul sarcinii de vigilență psihomotorie.
Declinare de responsabilitate: traducerea acestui articol a fost efectuată și revizuită de voluntari. Colaboratorii nu reprezintă MIND Foundation. Dacă întâlniți erori, incoerențe textuale sau orice fel de ambiguitate în traducere, vă rugăm să ne scrieți; vă suntem recunoscători pentru orice îmbunătățire. Dacă doriți să vă folosiți competențele lingvistice pentru a ne ajuta, puteți folosi de asemenea link-ul pentru a face parte din Blog Translation Group!
Fadiman, J. & Korb, S. Might Microdosing Psychedelics Be Safe and Beneficial? An Initial Exploration.J. Psychoactive Drugs51, 118–122 (2019).
Hutten, N. R. P. W., Mason, N. L., Dolder, P. C. & Kuypers, K. P. C. Motives and Side-Effects of Microdosing With Psychedelics Among Users.Int. J. Neuropsychopharmacol.22, 426–434 (2019).
Bornemann, J. The Viability of Microdosing Psychedelics as a Strategy to Enhance Cognition and Well-being – An Early Review.J. Psychoactive Drugs1–9 (2020).
Hutten, N. R. P. W.et al.Mood and cognition after administration of low LSD doses in healthy volunteers: A placebo controlled dose-effect finding study.Eur. Neuropsychopharmacol.(2020) doi:10.1016/j.euroneuro.2020.10.002
Family, N.et al.Safety, tolerability, pharmacokinetics, and pharmacodynamics of low dose lysergic acid diethylamide (LSD) in healthy older volunteers.Psychopharmacology237, 841–853 (2020).
Fadiman, J.The Psychedelic Explorer’s Guide: Safe, Therapeutic, and Sacred Journeys. (Simon and Schuster, 2011).
Griffiths, R. R.et al.Psilocybin produces substantial and sustained decreases in depression and anxiety in patients with life-threatening cancer: A randomized double-blind trial.J. Psychopharmacol.30, 1181–1197 (2016).
Kuypers, K. P.et al.Microdosing psychedelics: More questions than answers? An overview and suggestions for future research.J. Psychopharmacol.33, 1039–1057 (2019).
Roig, M., Nordbrandt, S., Geertsen, S. S. & Nielsen, J. B. The effects of cardiovascular exercise on human memory: a review with meta-analysis.Neurosci. Biobehav. Rev.37, 1645–1666 (2013).
Battleday, R. M. & Brem, A.-K. Modafinil for cognitive neuroenhancement in healthy non-sleep-deprived subjects: A systematic review.Eur. Neuropsychopharmacol.25, 1865–1881 (2015).
Hutten, N. R. P. W.et al.Low Doses of LSD Acutely Increase BDNF Blood Plasma Levels in Healthy Volunteers.ACS Pharmacol. Transl. Sci.(2020) doi:10.1021/acsptsci.0c00099
Hutcheson, J. D., Setola, V., Roth, B. L. & Merryman, W. D. Serotonin receptors and heart valve disease–it was meant 2B.Pharmacol. Ther.132, 146–157 (2011).
Raz, S., Nichols C.D. , Maillet E. L., Grantham C., and Family N. (2020) Lysergic Acid Diethylamide as a Multi-Target Therapeutic for Alzheimer’s Disease [White paper]